pixabay.com
Anxietatea este o teama fara obiect, o frica cu caracter irational.
Cand aceasta frica ajunge la o intensitate mare pe un termen indelungat si ea interfereaza cu capacitatea unei persoane de a functiona satisfacator, atunci anxietatea se poate constitui in tulburari de anxietate.
Anxietatea este frica fara obiect. Pericolul nu este real, este un pericol irational. De exemplu, cand simt frica si daca ma uit in jur nu este nici un pericol iminent.
Cand pericolul este real, aici si acum, atunci traim frica. De exemplu: atunci cand ne aflam in prezenta unui pericol iminent, un caine turbat, o masina care claxoneaza si merge cu viteza mare, etc.
Citeste si articolul: Frica – prieten sau dusman ? Pot sa scap de ea?
Sunt caracterizate prin anxietate constanta si coplesitoare, care influenteaza viata de zi cu zi, care ne impiedica sa ne desfasuram activitatile in mod eficient.
Valerie Chang si Muriel James scriu in articolul „Anxiety and Projection as Related to Games and Scripts” despre anxietate si cateva teorii prin care explica motivele aparitiei ei.
Exista multe teorii despre efectul relatiilor interpersonale timpurii asupra dezvoltarii imaginii de sine. Una dintre cele mai importante a fost dezvoltata de psihiatrul american Harry Stack Sullivan.
El credea ca exista doua nevoi de baza, nevoia de securitate interpersonala si nevoia pentru satisfactia biologica. Imaginea de sine se dezvolta in raport cu raspusurile adecvate sau inadecvate ale parintilor la aceste nevoi.
Sullivan spunea ca in timpul copilariei timpurii o persoana adopta trei imagini despre sine: „good me”, „bad me” si „not me”.
Cand nevoia de securitate este implinita se dezvolta imaginea de sine „good me” pentru ca bebelusii care au avut experienta ingrijire cu iubire fata de ei insisi, fiind sigura, buna, demna de iubire si stima de sine. Cand spontaneitatea lor sau comportamentele invatate sunt aprobate acestea devin parte a imaginii de sine „good me” si a sentimentului de siguranta continua si a stimei de sine.
Cand atitudinile persoanelor semnificative sunt negative si fara iubire se dezvolta imaginea de sine „bad me” pentru ca intr-un mediu fara iubire copiii se percep pe sine ca fiind „rai”. Ei pot sa incerce sa ascunda ce cred ei ca este rau si in mod constant sa le faca pe plac altora. Sau, ei pot decide „Asa sunt eu si nu pot sa schimb asta”, sau in unele cazuri „nu vreau sa ma schimb”.
Imaginea de sine „Not me” provine din anxietatea primara, experientele de groaza, teama din copilarie. Acestea sunt de obicei reprimate, apoi experimentate in episoadele psihotice, in cosmaruri. Cand doarme persoana care are imaginea de sine „not me” poate sa manifeste transpiratii reci, tremur, tipete care reflecta teama coplesitoare. Cand este treaz poate prezenta episoade psihotice sau comportament disociat. Fiind anxioasa, mama dezechilibrata emotional limiteaza serios securitatea interpersonala si poate sa genereze anxietate extrema si imagine de sine „not me”.
Anxietatea este un sentiment care se caracterizeaza prin neputinta, teama de un pericol iminent si uneori panica. Sentimentul poate fi insotit de reactii fiziologice cum ar fi cresterea frecventei cardiace, hiperventilatie, transpiratie, o stare de tensiune, nervozitate si/sau agitatie. Chiar si formele usoare de anxietate pot crea un distrees si sunt inconfortabile astfel incat oamenii cauta sa scape de discomfort prin rationalizare, negare, proiectie, evitare. Abuzul de substante (droguri, nicotina, cofeina, alcool) sunt modalitati obisnuite de a amorti anxietatea si de a evita confruntarea problemei.
Anxietatea este un semn ca stima de sine este pe cale de disparitie. Anxietatea este un semnal de pericol pentru stima de sine.
Un alt mod de a simti anxietate este atunci cand oamenii cred ca va fi imposibil pentru ei sa faca ceea ce cred ei ca trebuie sa faca pentru a obtine recunoastere sau acceptare. Este des intalnita aceasta anxietate in universitati, spre sfarsitul semestrului. Pentru unii studenti nimic nu este acceptabil pentru imaginea de sine decat o nota de 10. Daca este pusa in pericol obtinerea acestui standard ei devin anxiosi. Pot sa somatizeze anxietatea prin dureri de cap, dureri de stomac, probleme cu somnul. Mai tarziu in viata lor devin anxiosi daca nu sunt perfecti sau cei mai buni in grupul lor.
Karen Horney are o alta teorie care explica cauza anxietatii. Conform cu teoria ei problema estentiala este daca oamenii au primit in copilarie suficient de autentic caldura si afectiune. Lipsa de caldura si afectiune duce la ostilitate. Ea crede ca impulsurile ostile de diverse tipuri formeaza principala sursa din care anxietatea nevrotica izvoraste. Aceasta ostilitate este experimentata ca fiind de nesuportat.
Principalele motive pentru care constientizarea ostilitatii poate fi de nesuportat sunt ca poti sa iubesti sau sa ai nevoie de o persoana atata timp cat esti ostil fata de ea, ca nu poti sa vezi motivele cum ar fi invidia sau posesivitatea care a promovat ostilitatea sau poate fi infricosator sa recunoasca propria ostilitate fata de oricine. Orice persoana poate reprima ostilitatea prin ganduri de genul: „Sunt rau daca simt ostilitate”. Cand aceasta ostilitate incepe sa iasa in constient rezultatul este anxietatea. Comportamentul de mai tarziu este adesea de a compensa lipsa de iubire si afectiune din copilarie.
Citeste si articolul:”Psihoterapia depresiei”
Exista patru moduri de baza in care oamenii reactioneaza la lipsa de iubire. Un mod este de a realiza o rezolutie sanatoasa la tanjirea lor dupa dragoste neconditionata. Ei accepta limitarile umane ale parintilor lor si renunta la ostilitatile lor. Acesti oameni sunt capabili sa accepte si sa ofere iubirea , sa accepte si sa integreze polaritatile cum ar fi bine – rau, puternic- slab, increzator – speriat.
Un alt mod de a recationa este sa credem ca unii oameni pot avea iubire ideala neconditionata, dar renunta la obtinerea acestei iubiri ideale pentru sine. Astfel de oameni intorc impulsurile ostile impotriva lor si le proiecteza pe lume pe care o vad ostila, rea si urata. Se simt fara speranta, nu se asteapta sa fie cu adevarat iubiti, traiesc adesea vieti distructive si deprimante.
Un al treilea mod de raspuns observat este la cei care nu renunta. In schimb ei cauta in mod frenetic iubire neconditionata. Acesti oameni sunt ca niste bureti, ei sug frenetic tot ce pot primi. Ei resping iubirea matura deoarece nu este potrivita nevoilor lor neamplinite din copilarie pentru dependenta constanta, caldura si afectiune. Ei actioneaza de multe ori intr-un mod neajutorat pentru a atrage pe altii in relatii simbiotice. Ostilitatea lor este stimulata daca un partener, un prieten sau terapeutul nu ii satisface nevoia de dependenta. Aceasta ostilitate poate fi exprimata in exterior, uneori ca agresivitate pasiva, sau poate fi intoarsa catre interior. Persoanele care intorc ostilitatea catre interior deseori le este frica sa o exprime deoarce isi imagineaza ca daca o exprima vor fi abandonati sau raniti. De asemenea isi imagineaza ca ostilitatea lor ii raneste pe ceilalti si si atunci exprimarea propriilor emotii ar insemna ca ei sunt „bad me”. Femeile si uneori barbatii care stau in relatii abuzive fizic si/sau psihic deseori au aceasta problema.
Un al patrulea mod de raspuns la lipsa de iubire este lupta pentru putere, prestigiu, bunuri. Multi oameni isi imagineaza ca daca:
Unele persoane care au acest tip de raspuns au crescut in saracie si isi doresc sa compenseze ceea ce nu au avut in copilarie. Altii au avut situatia opusa, parintii au supraevaluat puterea, prestigiul si banii si le-au dat copiilor lucruri in loc de timp de calitate. Acesti parinti le comunica verbal si/sau nonverbal „Nu esti o persoana importanta”. Persoanele cu acest tip de parinti de multe ori isi canalizeaza ostilitatea in comportament competitional pentru a obtine mai mult prestigiu.
Lupta pentru putere, bunuri si prestigiu se poate dezvolta la copiii care au fost brutalizati sau sever speriati. Ei pot decide sa nu aiba incredere in nimeni. „Ma descurc singur” este pozitia lor. Ei nu accepta sfaturi, critici sau ajutor. Ei vor putere totala si control asupra vietii lor si de multe ori si asupra celorlalti. Ostilitate lor uneori deghizata in a fi dominant sau a ii controla pe ceilalti. Oamenii care iau aceasta cale de a obtine posesiuni se asteapta ca acestea sa ii umple golul provocat de lipsa de iubire. Cand devin adulti ostilitatea lor poate fi exprimata cand asteptarile lor nu sunt satisfacute in felul urmator: „Nu inteleg de ce m-a parasit. I-am cumparat tot ce a vrut.”
Persoanele care nu se simt iubite si prin urmare lipsite de importanta iau calea spre prestigiu. Cand obtin putere, bunuri si prestigiu si acestea nu aduc dragoste de lunga durata sau fericire persoanele cu aceste tipuri de nazuinte depun eforturi pentru a obine mai multa putere si prestigiu. Ei cred ca problema lor este ca nu au suficienta putere, suficient prestigiu.
Citeste si articolul: Sa ne imprietenim cu fricile noastre
Proiectia este un mecanism de aparare prin care dorintele si impulsurile care vin din interior sa fie atribuite unor persoane sau obiecte din exterior. Este folosita pentru a proteja imaginea de sine a cuiva si este procesul intern care precede jocurile si accepta scenariile de viata. Serveste pentru a evita sau a atenua anxietatea.
Cand oamenii proiecteaza propriile dorinte, implusuri, ganduri, inconstient ei le atribuie altor persoane sau obiecte. Acest lucru poate fi verbalizat, de exemplu astfel: „toata lumea ma respinge” e o proiectie comuna a persoanelor care nu sunt in contact cu furia lor; „toti barbatii vor doar sex” poate fi o proiectie cmuna a persoanelor care nu sunt in contact cu propriile dorinte sexuale. Toata lumea foloseste proiectia intr-o anumita masura. Cand impulsurile agresive fac parte din imaginea de sine „Bad me” avand aceste impulsuri pot duce la momente de anxietate care sunt repede evitate prin proiectia asupra altora prin comentarii de genul: „tot ce vrea el este sa se bata”, sau „lui nu ii pasa de mine”. O alta proiecie comuna este cand persoanele care se protejeaza pe sine de la acceptarea complimentelor proiecteza amagirea pe ceilalti prin comentarii de genul: „Ea a fost doar politicoasa cu mine ca ceilalti sa nu o critice”, sau „Nu a vrut sa spuna asta. Este falsa si doar incearca sa obtina ceva pentru ea spunand ceea ce spune”
Procesul de proiectie a anxietatii incepe cu un conflict interior care creeaza sau creste anxietatea. Dezaprobarea este anticipata si asta duce la proiectie.
Primirea de feedback-uri putine este un alt mod de a incepe procesul de proiectie a anxietatii. O lipsa de feedback-uri invita indoila de sine, reduce stima de sine si creste anxietatea. Copilul se gandeste :”Ce gandesc ei despre mine? ”, „Ce vor ei de la mine?” aceasta situatie este gestionata prin umplerea spatiilor libere, adica inventarea feedback-ului in cazul in care nu este nici unul proiectatnd gandurile si sentimentele proprii pe parinti. Putini copii au primit atat de multe feedback-uri pe cate au dorit de la adultii importanti pentru ei.
Urmatoarea conversatie este o conversatie des intalnita:
„Ce gandesti (despre mine)?”, „Ce crezi despre mine?”
„Nimic.”
Din moment ce „nimic” este rareori adevarat si cererea de feedback este refuzata, persoana care a pus intrebarea se muta intr-un proces de proiectie a anxietatii.
Proiectia este un mecanism de aparare folosit pentru a mentine deciziile din scenariul de viata, este un proces interior care precede si continua jucarea de jocuri psihologice.
Fiecare dintre raspunsurile nesanatoase la durerea din copilarie este sustinuta de deciziile din scenariul de viata care sunt mentinute prin proiectii.
Mark Widdowson a prezentat cateva idei interesante despre anxietate in cadrul workshopului: “Principles of Effective TA Psychotherapy for Anxiety”. Voi face un rezumat al acestor idei.
Procese anxiogene
Metacognitiile in anxietate
Metacognitiile sunt ganduri despre ganduri
In psihoterapie clientul este ajutat sa identifice aceste convingeri fundamentale si sa intre in contact cu realitatea.
Ingrijorarea in anxietate
„Distres mental legat de preocuparea pentru ceva ce s-ar putea intampla” (Morrison, 2014: 167)
Gandire catastrofica in anxietate
Care este scopul catastrofizarii?
In procesul psihoterapeutic aceste ganduri sunt provocate de catre terapeut cu scopul de a:
Despre ce iti faci griji?
Metacognitii despre ingrijorare
Ingrijorarea nu este rezolvarea problemelor
Exercitiu: Fii ingrijorat!
Testarea puterii predictive a ingrijorarii
Anxietatea este prietena ta!
Expunerea: cea mai puternica tehnica pentru anxietate
Tratamentul medicamentos presupune anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante. Pentru un tratament medicamentos apeleaza la un medic psihiatru.
Inainte sa incepi tratamentul, este nevoie sa faci un control medical pentru a vedea daca daca simptomele sunt expresia unei tulburari de anxietate sau se datoreaza unei conditii medicale.
Citeste si articolul: Timiditatea
Citeste si articolul: Chestionar de evaluare a fricii de ceilalti
Bibliografie:
Workshopul:”Principles of Effective TA Psychotherapy for Anxiety”, Dr Mark Widdowson, TSTA, ECP, UKCP Registered
„Anxiety and Projection as Related to Games and Scripts”, Valerie Chang and Muriel James, TAJ, 1987
PS. Daca ti-a placut articolul si ti-a fost util te rog sa il impartasesti cu prietenii tai folosind butoanele de mai jos. Iti multumesc! 🙂
