Despre anxietate si psihoterapia tulburarilor de anxietate


 

Ce este Anxietatea?

pixabay.com

 

 

Anxietatea este o teama fara obiect, o frica cu caracter irational.

Cand aceasta frica ajunge la o intensitate mare pe un termen indelungat si ea interfereaza cu capacitatea unei persoane de a functiona satisfacator, atunci anxietatea se poate constitui in tulburari de anxietate.

 

Simptome ale anxietatii

 

 

  • Frica, teama, ingrijorare, agitatie, iritabilitate, dificultate de concentrare
  • Evitarea situatiilor
  • Palpitatii fizice, transpiratie, greata, senzatie de caldura, senzatie de strangere in piept, stomac deranjat, gura uscata, tensiune musculara, dureri de cap, fuga, oboseala
  • Insomnie

 

 

Diferente dintre anxietate si frica

 

 

Anxietatea

 

Anxietatea este frica fara obiect. Pericolul nu este real, este un pericol irational. De exemplu, cand simt frica si daca ma uit in jur nu este nici un pericol iminent.

 

Frica

 

Cand pericolul este real, aici si acum, atunci traim frica. De exemplu: atunci cand ne aflam in prezenta unui pericol iminent, un caine turbat, o masina care claxoneaza si merge cu viteza mare, etc.

 

 

Ce sunt Tulburarile de anxietate?

 

 

Sunt caracterizate prin anxietate constanta si coplesitoare, care influenteaza viata de zi cu zi, care ne impiedica sa ne desfasuram activitatile in mod eficient.

 

Principalele categorii de tulburari de anxietate

 

Tipuri de tulburari de anxietate conform DSM-5

 

  • Fobia specifica
  • Tulburarea de anxietate sociala (fobia sociala)
  • Tulburarea de panica / atac de panica
  • Agorafobia
  • Tulburare de anxietate generalizata
  • Tulburari de anxietate de separare
  • Tulburarea de anxietate indusa de substanta / medicament
  • Tulburarea de anxietate datorita unei alte conditii medicale
  • Alte tulburari de anxietate specificate
  • Tulburare de anxietate nespecificata

 

 

Anxietatea si cauzele ei

 

 

Valerie Chang si Muriel James scriu in articolul „Anxiety and Projection as Related to Games and Scripts” despre anxietate si cateva teorii  prin care explica motivele aparitiei ei.

 

Dezvoltarea imaginii de sine

anxietate

 

Exista multe teorii despre efectul relatiilor interpersonale timpurii asupra dezvoltarii imaginii de sine. Una dintre cele mai importante a fost dezvoltata de psihiatrul american Harry Stack Sullivan.

El credea ca exista doua nevoi de baza, nevoia de securitate interpersonala si nevoia pentru satisfactia biologica. Imaginea de sine se dezvolta in raport cu raspusurile  adecvate sau inadecvate ale parintilor la aceste nevoi.

Sullivan spunea ca in timpul copilariei timpurii o persoana adopta trei imagini despre sine: „good me”, „bad me” si „not me”.

 

Cand nevoia de securitate este implinita se dezvolta imaginea de sine „good me” pentru ca bebelusii care au avut experienta ingrijire cu iubire fata de ei insisi,  fiind sigura, buna, demna de iubire si stima de sine. Cand spontaneitatea lor sau comportamentele invatate sunt aprobate acestea devin parte a imaginii de sine „good me” si a sentimentului de siguranta continua si a stimei de sine.

Cand atitudinile persoanelor semnificative sunt negative si fara iubire se dezvolta imaginea de sine „bad me” pentru ca intr-un mediu fara iubire copiii se percep pe sine ca fiind „rai”. Ei pot sa incerce sa ascunda ce cred ei ca este rau si in mod constant sa le faca pe plac altora. Sau, ei pot decide „Asa sunt eu si nu pot sa schimb asta”, sau in unele cazuri „nu vreau sa ma schimb”.

Imaginea de sine „Not me” provine din anxietatea primara, experientele de groaza, teama din copilarie. Acestea sunt de obicei reprimate, apoi experimentate in episoadele psihotice, in cosmaruri. Cand doarme persoana care are imaginea de sine „not me” poate sa manifeste transpiratii reci, tremur, tipete care reflecta teama coplesitoare. Cand este treaz poate prezenta episoade psihotice sau comportament disociat. Fiind anxioasa, mama dezechilibrata emotional  limiteaza serios securitatea interpersonala si poate sa genereze anxietate extrema si  imagine de sine „not me”.

 

 Despre anxietate 

 

Anxietatea este un sentiment care se caracterizeaza prin neputinta, teama de un pericol iminent si uneori panica. Sentimentul poate fi insotit de reactii fiziologice cum ar fi cresterea frecventei cardiace, hiperventilatie, transpiratie, o stare de tensiune, nervozitate si/sau agitatie. Chiar si formele usoare de anxietate pot crea un distrees si sunt inconfortabile astfel incat oamenii cauta sa scape de discomfort prin rationalizare, negare, proiectie, evitare.  Abuzul de substante (droguri, nicotina, cofeina, alcool) sunt modalitati obisnuite de a amorti anxietatea si de a evita confruntarea problemei.

Anxietatea este un semn ca stima de sine este pe cale de disparitie. Anxietatea este un semnal de pericol pentru stima de sine.

Un alt mod de a simti anxietate este atunci cand oamenii cred ca va fi imposibil pentru ei sa faca ceea ce cred ei ca trebuie sa faca pentru a obtine recunoastere sau acceptare. Este des intalnita aceasta anxietate in universitati, spre sfarsitul semestrului. Pentru unii studenti nimic nu este acceptabil pentru imaginea de sine decat o nota de 10. Daca este pusa in pericol obtinerea acestui standard ei devin anxiosi. Pot sa somatizeze anxietatea prin dureri de cap, dureri de stomac, probleme cu somnul. Mai tarziu in viata lor devin anxiosi daca nu sunt perfecti sau cei mai buni in grupul lor.

Karen Horney are o alta teorie care explica cauza anxietatii. Conform cu teoria ei problema estentiala este daca oamenii au primit in copilarie suficient de autentic caldura si afectiune. Lipsa de caldura si afectiune duce la ostilitate.  Ea crede ca impulsurile ostile de diverse tipuri formeaza principala sursa din care anxietatea nevrotica izvoraste. Aceasta ostilitate este experimentata ca fiind de nesuportat.

Principalele motive pentru care constientizarea ostilitatii poate fi de nesuportat sunt ca poti sa iubesti sau sa ai nevoie de o persoana atata timp cat esti ostil fata de ea, ca nu poti sa vezi motivele cum ar fi invidia sau posesivitatea care a promovat ostilitatea sau poate fi infricosator sa recunoasca propria ostilitate fata de oricine. Orice persoana poate reprima ostilitatea prin  ganduri de genul: „Sunt rau daca simt ostilitate”. Cand aceasta ostilitate incepe sa iasa in constient rezultatul este anxietatea. Comportamentul de mai tarziu este adesea de a compensa lipsa de iubire si afectiune din copilarie.

 

Citeste si articolul:”Psihoterapia depresiei”

 

Raspunsuri la lipsa de iubire in copilarie

 

Exista patru moduri de baza in care oamenii reactioneaza la lipsa de iubire. Un mod este de a realiza o rezolutie sanatoasa la tanjirea lor dupa dragoste neconditionata. Ei accepta limitarile umane ale parintilor lor si renunta la ostilitatile lor. Acesti oameni sunt capabili sa accepte si sa ofere iubirea , sa accepte si sa integreze polaritatile cum ar fi bine – rau, puternic- slab, increzator – speriat.

Un alt mod de a recationa este sa credem ca unii oameni pot avea iubire ideala neconditionata, dar renunta la obtinerea acestei iubiri ideale pentru sine. Astfel de oameni intorc impulsurile ostile impotriva lor si le proiecteza pe lume pe care o vad ostila, rea si urata. Se simt fara speranta, nu se asteapta sa fie cu adevarat iubiti, traiesc adesea vieti distructive si deprimante.

Un al treilea mod de raspuns observat este la cei care nu renunta. In schimb ei cauta in mod frenetic iubire neconditionata. Acesti oameni sunt ca niste bureti, ei sug frenetic tot ce pot primi. Ei resping iubirea matura deoarece nu este potrivita nevoilor lor neamplinite din copilarie pentru dependenta constanta, caldura si afectiune. Ei actioneaza de multe ori intr-un mod neajutorat pentru a atrage pe altii in relatii simbiotice. Ostilitatea lor este stimulata daca un partener, un prieten sau terapeutul nu ii satisface nevoia de dependenta. Aceasta ostilitate poate fi exprimata in exterior, uneori ca agresivitate pasiva, sau poate fi intoarsa catre interior. Persoanele care intorc  ostilitatea catre interior deseori le este frica sa o exprime deoarce isi imagineaza ca daca o exprima vor fi abandonati sau raniti. De asemenea isi imagineaza ca ostilitatea lor ii raneste pe ceilalti si si atunci exprimarea propriilor emotii ar insemna ca ei sunt  „bad me”. Femeile si uneori barbatii care stau in relatii abuzive fizic si/sau psihic deseori au aceasta problema.

Un al patrulea mod de raspuns la lipsa de iubire este lupta pentru putere, prestigiu, bunuri. Multi oameni isi imagineaza ca daca:

  • au bunuri,putere si prestigiu ei vor fi iubiti
  • au bunuri, putere si prestigiu ei vor putea cumpara dragostea
  • au putere si prestigiu dragostea este irelevanta

Unele persoane care au acest tip de raspuns au crescut in saracie si isi doresc sa compenseze ceea ce nu au avut in copilarie. Altii au avut situatia opusa, parintii au supraevaluat puterea, prestigiul si banii si le-au dat copiilor lucruri in loc de timp de calitate. Acesti parinti le comunica verbal si/sau nonverbal „Nu esti o persoana importanta”. Persoanele cu acest tip de parinti de multe ori isi canalizeaza ostilitatea in comportament competitional pentru a obtine mai mult prestigiu.

Lupta pentru putere, bunuri si prestigiu se poate dezvolta la copiii care au fost brutalizati sau sever speriati. Ei pot decide sa nu aiba incredere in nimeni. „Ma descurc singur” este pozitia lor. Ei nu accepta sfaturi, critici sau ajutor. Ei vor putere totala si control asupra vietii lor si de multe ori si asupra celorlalti. Ostilitate lor uneori deghizata in a fi dominant sau a ii controla pe ceilalti. Oamenii care iau aceasta cale de a obtine posesiuni  se asteapta ca acestea sa ii umple golul provocat de lipsa de iubire.  Cand devin adulti ostilitatea lor poate fi exprimata cand asteptarile lor nu sunt satisfacute in felul urmator: „Nu inteleg de ce m-a parasit. I-am cumparat tot ce a vrut.”

Persoanele care nu se simt iubite si prin urmare lipsite de importanta iau calea spre prestigiu.  Cand obtin putere, bunuri si prestigiu si acestea nu aduc dragoste de lunga durata sau fericire persoanele cu aceste tipuri de nazuinte depun eforturi pentru a obine mai multa putere si prestigiu. Ei cred ca problema lor este ca nu au suficienta putere, suficient prestigiu.

 

 

Procesul de proiectie a anxietatii

 

anxietate

Proiectia este un mecanism de aparare prin care dorintele si impulsurile care vin din interior sa fie atribuite unor persoane sau obiecte din exterior. Este folosita pentru a proteja imaginea de sine a cuiva si este procesul intern care precede jocurile si accepta scenariile de viata. Serveste pentru a evita sau a atenua anxietatea.

Cand oamenii proiecteaza propriile dorinte, implusuri, ganduri, inconstient ei le atribuie altor persoane sau obiecte. Acest lucru poate fi verbalizat, de exemplu astfel: „toata lumea ma respinge” e o proiectie comuna a persoanelor care nu sunt in contact cu furia lor; „toti barbatii vor doar sex” poate fi o proiectie cmuna a persoanelor care nu sunt in contact cu  propriile dorinte sexuale. Toata lumea foloseste proiectia intr-o anumita masura. Cand impulsurile agresive fac parte din imaginea de sine „Bad me” avand aceste impulsuri pot duce la momente de anxietate care sunt repede evitate prin proiectia asupra altora prin comentarii de genul: „tot ce vrea el este sa se bata”, sau „lui nu ii pasa de mine”. O alta proiecie comuna este cand persoanele care se protejeaza pe sine de la acceptarea complimentelor proiecteza amagirea pe ceilalti prin comentarii de genul: „Ea a fost doar politicoasa cu mine ca ceilalti sa nu o critice”, sau „Nu a vrut sa spuna asta. Este falsa si doar incearca sa obtina ceva pentru ea spunand ceea ce spune”

Procesul de proiectie a anxietatii incepe cu un conflict interior care creeaza sau creste anxietatea. Dezaprobarea este anticipata si asta duce la proiectie.

Primirea de feedback-uri putine este un alt mod de a incepe procesul de proiectie a anxietatii. O lipsa de feedback-uri invita indoila de sine, reduce stima de sine si creste anxietatea. Copilul se gandeste :”Ce gandesc ei despre mine? ”, „Ce vor ei de la mine?” aceasta situatie este gestionata prin umplerea spatiilor libere, adica inventarea feedback-ului in cazul in care nu este nici unul proiectatnd gandurile si sentimentele proprii  pe parinti. Putini copii au primit atat de multe feedback-uri  pe cate au dorit de la adultii importanti pentru ei.

Urmatoarea conversatie este o conversatie des intalnita:

„Ce gandesti (despre mine)?”, „Ce crezi despre mine?”

„Nimic.”

Din moment ce „nimic” este rareori  adevarat si cererea de feedback este refuzata, persoana care a pus intrebarea se muta intr-un proces de proiectie a anxietatii.

Proiectia este un mecanism de aparare folosit pentru a mentine deciziile din scenariul de viata, este un proces interior care precede si continua jucarea de jocuri psihologice.

Fiecare dintre raspunsurile nesanatoase la durerea din copilarie este sustinuta de deciziile din scenariul de viata care sunt mentinute prin proiectii.

 

Cum se trateaza Tulburarile de anxietate?

 

a) Psihoterapia tulburarilor de anxietate

 

Mark Widdowson a prezentat cateva idei interesante despre anxietate  in cadrul workshopului: “Principles of Effective TA Psychotherapy for Anxiety”. Voi face un rezumat al acestor idei.

 

Idei despre anxietate

 

  • Cand oamenii sunt ingrijorati, ei au un raspuns de frica la o situatie care nu este amenintatoare, periculoasa in mod real.
  • Majoritatea persoanelor care sufera de anxietate vor spune „Nu ma simt in siguranta” sau „Vreau doar sa ma simt in siguranta”. Acestea ii propulseaza in situatiile in care fie evita situatia producatoare de anxietate, fie incearca cu disperare sa scape de anxietate prin orice mijloace. Aceasta intareste anxietatea si o face mai grava. De fiecare data cand „isi reamintesc” ca nu se simt in siguranta, acest lucru activeaza un raspuns de frica in creier.
  • De fiecare data cand isi cauta siguranta, ei isi spun singuri ca pericolul perceput este real.
  • Siguranta nu este un sentiment, ci o stare.
  • Siguranta este lipsa oricarei amenintari reale.
  • Stim ca suntem siguri atunci cand evaluam evaluarea situatiei si concluzionam ca nu exista un nivel excesiv de risc prezent.
  • Viata implica asumarea de riscuri – riscuri preponderent calculate sau riscuri mici (de exemplu, traversarea starzii, condusul la locul de munca) unde probabilitatea indica faptul ca riscul este foarte mic.
  • Evident, oamenii trebuie sa ia masuri de precautie pentru a se ingriji de ei si pentru a se asigura ca locuinta lor este sigura.

 

Procese anxiogene

 

  1. Metacognitiile
  2. Ingrijorarea
  3. Gandire catastrofica
  4. Distorsiuni / prejudecati adulte

 

Metacognitiile in anxietate

 

Metacognitiile sunt ganduri despre ganduri

 

  • Oamenii par sa aiba reguli implicite pe care le urmeaza, care mentin nelinistea
  • Daca simt teama inseamna ca exista un pericol
  • Gandurile infricosatoare ar trebui luate in serios
  • Este esential sa fii sigur
  • Disconfortul este periculos si trebuie evitat
  • Perfectiunea este raspunsul
  • Este esential sa luptis impotriva gandurilor si sentimentelor anxioase

In psihoterapie clientul este ajutat sa identifice aceste convingeri fundamentale si sa intre in contact cu realitatea.

 

Ingrijorarea in anxietate

 

„Distres mental legat de preocuparea pentru ceva ce s-ar putea intampla” (Morrison, 2014: 167)

 

Gandire catastrofica in anxietate

 

  • Catastrofizarea este un obicei de gandire in care individul genereaza o serie de scenarii de rezultat negativ
  • Catastrofizarea genereaza o primejdie semnificativa si mentine anxietatea creand un sentiment intern de pericol, declansand astfel sistemul de amenintare-raspuns bazat pe frica.
  • Frica generata de acest lucru „primeste” mintea pentru a anticipa o amenintare tot mai mare

 

Care este scopul catastrofizarii?

 

  • O incercare de a preveni rezultatele negative
  • Persoana simte ca, asteptand cel mai rau, atunci orice altceva este un bonus

 

In procesul psihoterapeutic aceste ganduri sunt provocate de catre terapeut cu scopul de a:

  • intelege motivele si dinamica catastrofelor
  • a constientiza ca fanteziile catastrofale nu se intampla
  • sprijini clientul in auto-provocarea gandurilor catastrofale

 

Despre ce iti faci griji?

  • Care sunt lucrurile despre care iti faci griji?
  • Fa o lista a tipurilor de lucruri de care te ingrijorezi de obicei
  • Daca te ingrijorezi de multe lucruri diferite, listeaza doar zece lucruri
  • De asemenea, observa si scrieti ceea ce te ingrijoreaza acum

 

Metacognitii despre ingrijorare

 

  • Multi oameni cred ca este important sa se ingrijoreze si ca ingrijorarea lor serveste unei functii valoroase
  • Daca nu te-ai ingrijora, ce s-ar intampla?
  • Daca nu te-ai ingrijora, ce ai spune despre tine?

 

Ingrijorarea nu este rezolvarea problemelor

 

  • Daca esti preocupat de ceva si daca te gandesti constructiv la rezultate si solutii potentiale, atunci acest lucru este productiv
  • Ingrijorarea este neproductiva si nu rezolva probleme
  • Ca atare, ingrijorarea poate fi considerata o forma de comportament pasiv (Schiff, et al., 1975)
  • Intreaba-te in mod repetat: „Este util acest lucru? este aceasta productiva? „, atunci cand observI ca esti ingrijorat

 

Exercitiu: Fii ingrijorat!

 

  • Acest exercitiu va dura 15 minute in total
  • Acum permite-ti sa iti faci griji pentru zece minute
  • Fie in aceasta perioada, fie la sfarsitul celor zece minute, scrie continutul ingrijorarilor
  • Cand ti se cere sa te opresti, fa o pauza de zece minute

 

Testarea puterii predictive a ingrijorarii

 

  • Plaseaza „lista de ingrijorare” intr-un plic si inchide-l
  • Scrie pe fata plicului data de peste o luna
  • Dupa data scrisa pe partea frontala a plicului, deschide plicul si vezi cate dintre grijile tale s-au implinit.
  • Daca exista ingrijorari care sunt in curs de desfasurare, pune-le pe o bucata de hartie si repeta exercitiul

 

Anxietatea este prietena ta!

 

  • Anxietatea poate fi considerata ca „prietenul tau” – iti va spune unde trebuie sa mergi pentru a creste; chiar in ea si prin ea
  • Combaterea si evitarea anxietatii o face sa se inrautateasca. Acceptarea este cheia.
  • Un client cu anxietate care progreseaza cu adevarat in terapie va continua sa se indeparteze din zona sa de confort, ceea ce insemna ca o sa simta anxietate

 

Expunerea: cea mai puternica tehnica pentru anxietate

 

  • Anxietatea este mentinuta prin evitare
  • Daca cineva se misca spre sursa anxietatii si experimenteaza de buna voie disconfortul care apare, anxietatea se va diminua. Pacientii invata ca pot face fata sentimentelor anxioase – ca ceea ce este tulburator nu este periculos „(Seif & Winston, 2014: 105)
  • Expunerea trebuie facuta prin cresterea treptata a intensitatii, astfel incat de fiecare data cand persoana este „intinsa”, dar nu prea coplesita

 

b) Tratamentul medicamentos al tulburarilor de anxietate

 

Tratamentul medicamentos presupune anxiolitice, antidepresive sau beta-blocante. Pentru un tratament medicamentos apeleaza la un medic psihiatru.

Inainte sa incepi tratamentul, este nevoie sa faci un control medical pentru a vedea daca daca simptomele sunt expresia unei tulburari de anxietate sau se datoreaza unei conditii medicale.

 

Boli asociate cu anxietatea

 

  • Depresia
  • Colonul iritabil
  • Fibromialgia
  • Tulburarile de somn
  • Tulburarea dismorfica

 

Recomandari

 

  • Respira abdominal
  • Accepta anxietatea si imprieteneste-te cu ea
  • Constientizeaza-ti anxietatea si faptul ca gandurile care apar in situatii cu anxietate mare si atacuri de panica nu reflecta realitatea
  • Fa sport
  • Renunta la alcool, substante recreationale, la fumat si la bauturi care contin cafeina.
  • Apeleaza la specialisti care sa te ajute: medic de familie, psihiatru, psihoterapeut

 

Bibliografie:

 

Workshopul:”Principles of Effective TA Psychotherapy for Anxiety”, Dr Mark Widdowson, TSTA, ECP, UKCP Registered

„Anxiety and Projection as Related to Games and Scripts”, Valerie Chang and Muriel James, TAJ, 1987