Ti s-a intamplat ca atunci cand cineva nu te considera important/a sa te simti ranit/a?

Sau sa vrei sa faci diverse lucruri la job sau acasa doar pentru a te simti important/a? Si apoi te-ai simtit important/a pentru cateva minute, poate ore, dar apoi pentru a  te simti importanta/a sa trebuiasca sa faci din nou ceva pentru celalalt? Cumva, sentimentul de a fi import/a nu se depune si tine de disponibilitatea celuilalt. Puterea este la celalalt.

Te simti important/a atata timp cat ii faci celuilalt pe plac si acesta este dispus sa te aprecieze.

Insa sentimentul de importanta tine foarte putin. Cum ai putea sa faci sa te simt importnat/a mereu, ca acest sentiment sa tina?

Propunerea mea este sa te consideri tu pe tine important/a si sa actionezi conform cu nevoia ta de importanta.

Cata importanta iti oferi tu tie insuti/insati? Cat de mult te apreciezi tu pe tine? Cata importanta acorzi nevoilor si emotiilor tale? Cat de mult tii cont de tine? Esti importnat/a doar pentru ca existi sau doar daca faci ceva pentru altii?

Cum se formeaza sentimentul de lipsa de importanta

Sentimentul ca suntem importanti sau nu se formeaza in copilaria mica in relatie cu parintii nostrii, prin mesajele pe care le primim de la acestia. Aceste mesaje se transmit atat  verbal cat si  nonverbal. Acestea se numesc in Analiza Tranzactionala injonctiuni.

Injonctiunile

Injoncţiunile sunt mesaje din starea eului de Copil a părintelui, izvorâte din circumstanţele propriilor suferinţe: nefericire, anxietate, dezamăgire, furie, frustrare, dorinţe secrete. În timp ce aceste mesaje sunt iraţionale, în termenii copilului, ele pot părea perfect raţionale părintelui care le dă.

Exista mai multe astfel de mesaje:

• Nu exista
• Nu fi tu insuti (nu fi sexul care esti)
• Nu fi copil
• Nu creste
• Nu reusi
• Nu … fa nimic
• Nu fi important
• Nu apartine
• Nu fi apropiat
• Nu fi sanatos
• Nu gandi
• Nu simti
• Nu avea nevoi
• Nu avea succes

Injonctiunea Nu fi important

Dacă, de exemplu, unui copil nu i se permite să vorbească la masă, şi i se spune: „Copii trebuie văzuţi, nu auziţi“, sau este desconsiderat într-un mod oarecare, poate simţi mesajul ca „Nu fi important“.

De asemenea, poate primi un astfel de mesaj la şcoală. În California, copii hispano-americani au avut în trecut probleme mari cu importanţa, deoarece ceilalţi copii care vorbeau doar o limbă îi batjocoreau pentru încercarea de a  vorbi engleza la fel de bine ca şi spaniola şi pentru că nu o făceau prea corect la început. Bineînţeles, negrii primeau acest mesaj din partea albilor, ca şi din partea mamelor care nu doreau să fie destul de importanţi ca să aibă probleme cu albii.

Copii nu sunt incurajati sa ceara ce isi doresc si au nevoie: „Nu cere ceea ce iti doresti;  Poate fi transmis si  cand exista competitie intre nevoile parintilor si ale copiilor,abandon, neglijenta, copii lasati sa fie crescuti de bunici, etc.

Verbal: “nu conteaza ce vrei tu, noi stim mai bine ce iti trebuie tie”

Cum se manifesta la persoana adulta care are aceasta injonctiune:

• Persoana se autoevalueaza pe o pozitie inferioara fata de ceilalti
• Vrea lucruri dar nu le cere explicit
• Are dificultatea de a-si asuma pozitii de lider si de a vorbi in public

Permisiuni (mesaje pe care te pot ajuta sa iti dai voie sa te simti si sa fi important/a pentru tine)

• Este ok sa sa ceri ceea ce iti doresti
• Este ok sa fi important.
• Dorintele si nevoile tale sunt pe primul plan pentru mine.
• Esti special/a pentru mine
• Poti sa ii deranjezi pe ceilalti cand ai nevoie de ajutor
• Ai dreptul sa te iubesti pe tine in primul rand

Surse de inspiratie:

AT astazi, O noua introducere in Analiza Tranzactionala, Ian Stewart, Vann Joines

Schimband vieti prin terapia redeciziei, Mary si Robert Goulding