Daca apelezi la un psihoterapeut/ o psihoterapie esti “nebun”, “esti cu capul”.

Este o credinta destul de des intalnita in societatea noastra. Dar de fapt ce inseamna a fi „nebun”?

Conform DEX online a fi nebun inseamna:

“Om care sufera de o boala mentala, alienta, dement”, “Persoane care sufera de tulburari psihice grave”.

A fi „nebun” are o conotatie peiorativa in societate. La nivel social a fi „nebun” inseamna ceva de neacceptat.

Boala mentala din perspectiva transgenerationala nu este altceva decat multa durere cronica care nu a fost abordata, al carui sens si radacini nu s-au gasit si ea se perpetueaza de-a lungul generatiilor. Poate avea in spate o fapta foarte dureroasa, de neacceptat in sistemul familial.

Durerea netratata se cronicizeaza si se poate transmite mai departe generatiilor urmatoare. Boala mentala este produsul a mai multe generatii. Freud spunea ca sunt necesare doua – trei generatii pentru a „fabrica” un psihotic.

De unde conotatia peiorativa?

Pentru a intelege de ce a fi „nebun” trezeste teama in oameni o sa ma introc la inceputurile psihiatriei.

A fi considerat nebun insemna sa fii inchis cu forta intr-un azil, azil aflat in afara orasului. Insemna sa fii exclus de societate, sa nu fii acceptat.

„…bolnavii mentali – „nebunii” – erau neliniştiţi sau agitaţi, faptul nu se prea vedea la lumina vieţii sociale, căci erau închişi în spaţiile de claustrare ale azilelor.

Acestea aveau gratii la ferestre, uşile se încuiau bine cu cheia, în jur erau ziduri, iar aşezarea lor era în afara oraşelor.” (Lazarescu, pag 8, 2013)

Durerea psihica este exclusa de societate. Este impinsa la marginea societatii, ascunsa. Cei care sufera de durere psihica trebuie tinuti la distanta ca sa nu ii „contamineze” si pe altii, sa nu le trezeasca propria suferinta interioara.

Desi in anii 60 -70 „a crescut interesul faţă de viaţa interioară a bolnavului psihic, faţă de fragilitatea sa sufletească, care dacă nu e luată în considerare, ci tratată cu rejecţie şi paternalism, accentuează simptome iniţial minore, putând duce la cronicizare.” (Lazarescu, pag 13, 2013).

In societate, in constiinta oamenilor exista aceasta respingere a celor care au o suferinta sufleteasca. Insusi individul care are o suferinta interioara refuza sa apeleze la un specialist pentru ca durerea in sine este etichetata ca „fiind nebun” si „nebunii” sunt marginalizati, exclusi, respinsi. Si astfel individul se spliteaza in interior pentru a nu fi „nebun”.

O alta radacina a sensului peiorativ, a temerilor legate de eticheta „esti nebun” poate fi si in folosirea psihiatriei in comunism ca mod de persecutie politica. Cei care se impotriveau comunismului erau „inchisi” in spitalele de psihiatrie si considerati a fi „nebuni”.

Un alt aspect pe care l-am observat este ca unii oameni care nu pot contine teama, furia, stressul celui cu care au o interactiune ii arunca intr-o doara „esti cu capul …” atunci cand celalalt isi manifesta stressul, teama, furia. Ceva este in neregula cu celalalt daca manifesta asa emotii puternice. Pare sa fie un mod de a se proteja de incarcatura emotioanala al interlocutorului. De propriile emotii neasumate si necontinute pe care vrea sa le tina in continuare ascunse.

Cu un astfel de trecut, in societatea actuala a fi considerat„ nebun” trezste teama. A avea o suferinta psihica trezeste teama si este de neacceptat.

Psihoterapia poate sa te ajute daca treci printr-o suferinta psihica. Nu are ca scop sa te excluda, sa te respinga, sa te judece pentru ca suferi. Psihoterapia te poate ajuta sa vindeci aceasta suferinta sufleteasca.

Asa cum daca sunteti bolavi mergeti la medic si va da tratament si vi se pare firesc sa fie asa, daca va doare maseaua mergeti la stomatolog, asa si cand aveti o suferinta sufleteasca puteti apela la un psihoterapeut.

Bibliografie:

„Medicina psihiatrica la cumpana dintre milenii”, Prof Dr. Mircea Lazarescu, Editura Victor Babes, 2013

„Ma dor stramosii: Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul ”, Patrice Van Eersel

„Comunism si represiune in Romania. Istoria tematica a unui fratricid national”, volum coordonat de Ruxandra Cesereanu