Starile Eului in dinamica depresiei

Conceptele din Analiza Tranzactionala folosite pentru prezentarea dinamicii depresiei sunt: Starile Eului (Parinte Critic, Parinte Grijuliu, Adult, Copil Adaptat, Copil Liber), stroke-uri, drivere, injonctiuni, pozitii de viata, jocuri psihologice, permisiune, protectie.

Persoanele deprimate nu traiesc pentru ei insisi ci pentru ceilalti. La persoanele deprimate Starea Eului de Parinte este disfunctionala.

Starea Eului de Parinte Critic este folosita pentru a ii critica pe ceilalti, in felul acesta nu isi asuma responsabilitatea pentru distresul lor. Criticandu-i pe ceilalti ei percep comportamentul celorlalti ca pe o tradare.

Starea Eului de Parinte este afectata de un puternic Parinte Critic interior care se asigura ca exista standarde personale nerealiste. Astfel, de fiecare data cand personana greseste se simte si mai deprimata si vinovata.

Parintele Grijuliu este destabilizat. Persoana deprimata isi foloseste Parintele Grijuliu pentru a avea grija de ceilalti, neglijandu-se pe sine. Se simte neputincioasa sa se iubeasca si sa aibe grija de sine. Imaginea de sine este foarte proasta.

Adultul disfunctional al persoanei deprimate este ambivalent.

Starea Eului de Copil are functia de a mentine starea de durere. In particular, intensitatea neputintei din  Starea de Copil Adaptat invita pe ceilalti in rol de Salvator.

Personele deprimate care nu gasesc modalitati autentice de a fi in relatie cu ceilalti apeleaza la un puternic Copil Adaptat atunci cand se aventureaza in afara zonei lor de confort.

Copilul Adaptat este folosit pentru a ii rani inapoi pe cei din cauza carora cred ei ca sufera.

Rareori se exprima energia din Copilul Liber. Emotia predominanta pe care o traieste, furia, este intoarsa catre interior sau catre exterior intr-un mod nesanatos. Cand este intoarsa catre exterior, furia este proiectata pe ceilalti. Copilul Liber ramane nesatisfacut si neglijat. Nu primeste stroke-urile de care are nevoie.

Pentru a se descurca cu inevitabila respingere si deteriorarea imaginii de sine care rezulta din acest mod de relationare dezadaptativ, persoana deprimata are tendinta sa devina dependenta de altii si sa foloseasca aceste relatii ca sursa de hrana pentru nevoile sale narcisice. Cer iubire si reasigurari de la ceilalti.

Prima etapa a psihoterapiei

Persoanele depresive sunt adesea reticente in a face contact terapeutic. De aceea in prima faza terapeutul are nevoie sa isi foloseasca Parintele Grijuliu. Efectul negativ cand oferim suport din Parinte Grijuiu fara mesaje din Adult il face pe client sa simta ca dependenta ideala acum exista. Cand terapeutul ofera compasiune clientul poate interpreta asta ca o recunoastere a neputineti lui.

Unul dintre obiectivele principale inconstiente ale persoanelor aflate in depresie care se afla in stadiul incipient al psihoterapiei este de a mentine un nivel ridicat de dependenta fata de terapeut fara schimbari semnificative in felul cum se vad pe sine sau pe ceilalti. Acestea vin sa se bazeze pe Parintele si Adultul terapeutului pentru a avea grija de ei, nevoile din Copil fiind astfel vazute. Pe masura ce relatia terapeutica progreseaza, se dezvolta un transfer in care terapeutul este perceput ca o alta figura de autoritate in viata clientului. Rezistenta este o aparare exprimata in transfer si in consecinta terapeutul trebuie sa fie sensibil la anxietatea clientului precum si la un potential contratransfer nesanatos.

Rezistenta la persoanele cu depresie este caracterizata prin jocurile „Da, dar”, „Da-mi un sut”, „Piciorul de lemn”. Acestea rezista schimbarii pentru ca implica luarea de riscuri semnificative si au de obicei o decizie interioara bazata pe experienta anterioara: „Un pas inainte, doi inapoi”.

Astfel, in general, prima faza de tratament este caracterizata de folosirea unui Parinte Grijuliu sanatos de catre terapeut si accentul pus pe rezistenta la schimbare. Analiza verbala a rezistentelor clientului scoate la suprafata jocurile pe care acestia le joaca.

A doua etapa a psihoterapiei

In aceasta etapa persoanele depresive incep sa inteleaga motivele din spatele distersului lor.

Durata psihoterapiei depinde de severitatea depresiei si poate varia de la sase luni daca este o forma usoara pana la 3 trei ani in cele mai severe.

In prima faza a terapiei persoana in depresie poate sa vada in terapeut caracteristicile pe care le au persoanele dominante din viata ei. Sarcina terapeutului este sa mentina o pozitie mai flexibila decat a persoanelor dominante din viata clientului astfel incat transferul original sa poata sa fie rezolvat.

Terapeutul devine o persoana care poate sa impartaseasca experientele cu clientul fara sa aiba ca scop controlul sau sa domine. In ceea ce priveste procesele simbiotice persoanele depresive trec de la rolul pasiv cu care au investit Parintele si Adultul cu renuntarea simultana la Copilul Adaptat. Cu toate acestea aceasta etapa continua sa fie o perioada delicata pentru persoanele depresive si terapeutul trebuie sa le acorde timp pentru ca acestia sa dezvolte resurse complete sub umbrela emotionala a Parintelui si Adultului terapeutului.

Un terapeut puternic care sa ofere permisiuni si protectie este important in acest stadiu. Rezistenta si jucarea de jocuri este mult diminuata in aceasta etapa.

Terapeutul acum se afla intr-o pozitie strategica de a cauta motivele pentru care persoanele care sufera de depresie se afla in distres.

Pozitia de viata adoptata de timpuriu este „Eu nu sunt ok”. Injonctiunile si driverele sunt cu grija examinate. Cateva injonctiuni comune la persoanele depresive sunt:”Nu exista”, „Nu fii apropiat”, „Nu avea incredere”, „Nu fii tu”, „Nu simti”. Astfel accentul in terapie va fi pe a incuraja persoanele depresive sa ia noi decizii cu privire la modul in care ei se percep pe sine bazate pe noile informatii disponibile in starea lor de Adult.

Cele mai utile instrumente cu persoanele depresive sunt stroke-urile pozitive impreuna cu interpretari despre motivul pentru care au concepte nesanatoase despre sine.

Persoanele care au suferit respingere parentala severa si abuz in copilarie tind sa respinga parentingul terpeutic pentru ca este experimentata ca fiind intruziva si durearoasa.

In aceasta etapa a terapiei oamenii deseori isi exprima teama ca iubirea de sine ar putea fi interpretata ca egoism. O lipsa de iubire de sine si preocuparea exagerata pentru altii implica de multe ori o devalorizare de sine.

Acordarea permisiunii de a se iubi pe sine si de a avea grija de sine este una dintre cele mai importante miscari in terapie.

Ca un parinte transferential terapeutul trebuie sa incurajeze clientul sa faca aceasta schimbare radicala pentru ca formeaza baza pentru cresterea emotionala.

Daca o persoana este capabila sa iubeasca productiv se iubeste si pe sine, daca aceasta ii iubeste doar pe ceilalti atunci ea nu iubeste deloc.

In aceasta etapa transferul este dizolvat si clientul il poate vedea pe terapeut fara distorsiuni din trecut.

Concluzii

Psihoterapia persoanelor aflate in depresie necesita o schimbare radica in sistemul lor psihologic, in felul cum se percep pe sine si cum ii percep pe ceilalti. Este nevoie de o schimbare in felul cum se vad pe ei insisi si lumea in care traiesc.

• Un obiectiv major in tratarea persoanelor care sufera de depresie este de a mari gradul de constientizare a acelor evenimente din trecut care i-au ranit emotional si le-au limitat optiunile cu care sa se descurce in relatii. Acest lucru necesita un Adult care sa functioneze optim si un Parinte Grijuliu. Persoanele care sufera de depresie sunt incurajate sa relationeze intr-un mod in care nevoile din Copilul  lor interior pot fi implinite si nu abuzate.
• Una dintre cele mai semnificative schimbari este abilitatea de a se asculta pe sine pentru a afla ce isi doresc cu adevarat de la relatii. Parintele Grijuliu si Copilul Liber lucreaza impreuna pentru grija, securitate, caldura si comfort.
• Un nou canal de comunicare exista intre aceste Stari ale Eului. Persoanele nu mai simt nevoia sa se angajeze in relatii masochiste cu altii pentru a obtine satisfactie.
• Ei pot functiona independent si pot obtine placere prin propriile eforturi.
• Alte caracteristici ale fazei finale ale psihoterapiei sunt ca Parintele Critic nu mai este atat de strict si Copilul Adaptat nu mai este atat de proeminent si nu se foloseste de neajutorare pentru a relationa cu altii.
• Ei nu mai adera la asteptari nerealiste.

Citeste si articolul: Despre depresie- punctual

Bibliografie:

“Depression: An Integration of TA and Psychodynamic Concepts”, Raman Kapur, Transactional Analysis Journal 1987

„AT astazi, O noua introducere in Analiza Tranzactionala”, Ian Stewart, Vann Joines

„Analiza Tranzactionala”, Alain Cardon, Vincent Lenhardt, Pierre Nicolas

 „Un val, un ocean”, Bert Hellinger

„With God in mind”, Bert Hellinger