pixabay.com, dangquangn

Persoanele care au dezvoltat adaptare de personalitate schizoida  apeleaza la terapie pentru ca:

• Se simt foarte izolate si infricosate de a nu fi conectate la nivel uman
• Sunt persoane tinere si incep sa devina constiente de dificultatile lor in legatura cu apropierea si increderea necesare in construirea relatiilor de cuplu sau a relatiilor de prietenie;
• Se simt amenintate de pierderea unei relatii
• Au dificultati in relatiile de serviciu
• Au simptome severe care ii impiedica sa aiba o viata normala. (De ex. cand o persoana are o frica mare de a vorbi la locul de munca sau ii este frica sa ceara ce are nevoie de la ceilalti pentru ca nu stie sigura daca are dreptul sa vrea ceva pentru ea insasi)

Citeste prima parte din acest articol: Adaptarea schizoida de personalitate

Teme abordate in terapie

1. Tendinta de izolatoare
2. Negarea atasamentului
3. Teama de instrainare
4. Sentimente de inutilitate

1.Tendinta de izolatoare

• In relatii persoanele cu adaptare de personalitate schizoida se pot simti claustrofobe, sufocate si posedate.
• Se intorc adesea interior departe de ceilalti. Astfel relatia este dificila cu acestea. Trateaza lumea lor interna ca fiind reala si lumea exterioara ca nefiind reala. Au adesea o fantezie bogata si contact afectiv cald cu ceilalti.
• Manipuleaza mai degraba decat interactioneaza cu mediul.
• Par de obicei detasate, solitare, indepartate, nedemonstrative si reci. Se pare ca nu se bucura prea mult si au putini prieteni. Se pare ca traiesc in interiorul unei cochilii si in majoritatea relatiilor (inclusiv in terapie), persoanele cu care relationeaza au sentimentul de a fi excluse in timp ce schizoizii sunt inchisi si deconectati.
• Ceea ce nu este intotdeauna evident cu aceste persoane este ca au capacitate pentru caldura, in ciuda procesului schizoid. Aceasta se poate manifesta in diferite moduri, de exemplu, cu animale de companie, uneori si in relatiile de prietenie.
• Cel mai adesea persoanele cu adaptare de personalitate schizoida vor exprima dorinta de a fi libere de orice influenta sau cerinta de a face orice. La acestea de multe ori se adauga dorinta de a se conecta care este de obicei in afara constientizaii.
• Vulnerabilitatea lor profunda  face ca relatia cu terapeutul sa fie profund terifianta, dureaza mult timp pentru ca relatia terapeutica, inclusiv increderea, sa se dezvolte.

2.Negarea atasamentului

• Pentru copiii care mai tarziu au devenit adulti cu adaptare de personalitate schizoida, o modalitate de a face fata intr-o lume prea mare, amenintatoare, intruziva, care nu le raspunde si /sau care ii abandoneaza este refuzata orice nevoie, slabiciune si dependenta pentru a promova iluzia autosuficientei.
• Invata sa supravietuiasca traind fara sa simta dependenta, dorinta, nevoie sau frica. Incearca in special sa evite impovararea parintilor cu nevoile lor.
• Evita constientizarea atasamentului prin diferite modalitati. Cel mai frecventa este disocierea de nevoi si sentimente care sunt coplesitoare.
• Adaptarea poate fi, de asemenea un mijloc de evitare a constientizarii nevoii si frica, asa cum poate stapanirea de sine obsesiv-compulsiva, dependenta de datorie sau servicii facute altora. Se pot evita nevoile de atasament prin a fi reglementate de reguli si reglementari mai degraba decat prin vitalitate. Formeaza un sine fals care consta dintr-un pseudo-adult practic care mascheaza un copil interior speriat.
• Negarea atasamentului are ca rezultat relatii superficiale cu lumea. Activitate compulsiva, vorbire compulsiva si serviciu compulsiv catre toate cauzele pot masca o superficialitate afectiva. Unii oameni care par a fi extrovertiti sunt de fapt schizoizi la baza structurii lor.
• La extrem, negarea atasamentului are ca rezultat mecanismul sau, rece si plat pana la depersonalizare; persoanele cu adaptare de personalitate schizoida isi pierd simtul asupra propriei realitati si isi traiesc viata ca ireala si viseaza. Desigur, nu toate persoanele cu aceasta adaptare se depersonalizeaza in aceasta masura.
• Adesea pot devia importanta sau impactul laudelor si criticilor ca protectie impotriva atacului, dezaprobarii, dezamagirii, si asa mai departe. Desi se straduiesc sa simta si para neafectate de laude si critici, sunt de fapt sensibili, se simt rapid nedoriti, si sufera de o rusine profunda. Autoreprezentarea lor este intotdeauna un sentiment rusinos al sinele ca fiind defect, toxic si nedorit.
• Locuiesc intern ca si cand ar fi fost intotdeauna pustii din cauza propriului lor defect. Sunt mai ales dispretuitori fata de propriul lor „ sine slab (nevoias). „
• Cand incepe nevoia pe care au negat-o sa apara in constientizare, experienta schizoilor este de rusine intensa. De fapt, rusinea este un element fundamental pentru procesul schizoid. Sunt usor de rusinat, desi acest lucru nu este intotdeauna evident pentru ca neaga ca sunt atasati sau ca ei nevoie de ceva. Cand se simt suficient de in siguranta pentru a incepe sa-si exploreze rusinea, manifesta multa ura pentru sinele lor nevoias/vulnerabil.

Citeste si articolul: Meditatie ghidata pentru conectarea cu sufletul tau

3.Teama de instrainare

• Persoanele cu adaptare de personalitate schizoida se simt atat de instrainate si diferite de ceilalti, se simt de parca ar fi niste extraterestri – ca si cum nu apartin lumii umane.
• In instrainarea lor, aceste persoane nu se pot imagina intr-o relatie intima.
• Lumea oamenilor pare ciudata si inspaimantatoare, si in acelasi timp si de dorit. Acest lucru duce la a patra tema.

4.Sentimente de inutilitate

• Experientele schizoide de singuratate, inutilitate, disperare si depresie
• Agresiva este  intoarsa impotriva sinelui
• Persoana traieste o dorinta dureroasa impreuna cu frica ca propria lui dragoste este atat de distructiva incat nevoia lui sau a ei il va devora pe celalalt.

Citeste si articolul: Adaptarile de personalitate dupa Vann Joines si Ian Stewart

Dezvoltarea timpurie a adaptarii de personalitate schizoida

Experienta timpurie a persoanei cu adaptare de personalitate schizoida este acea ca mama nu este de incredere, de obicei pentru ca este alternativ, intruziva si abandoneaza. Mama nu numai ca nu poate tolera, contine si ghida afectele copilului (de exemplu, nevoie, furie, exuberanta, chiar iubire), le gaseste amenintatoare si coplesitoare si le trateaza ca fiind toxice. Aceste mamele devin de obicei coplesite din cauza  propriei lor depresii, situatii de viata. De multe ori nu au sprijinul de care au nevoie pentru a intalni copilul in mod constant si coerent cum are acesta nevoie.

Cu toate acestea, experienta copilului  este ca fortele sale de viata si vitalitatea o ucide pe mama – sau cel putin legatura cu si relatia cu mama. Daca un copil mic are o furie si mama se retrage in camera ei timp de trei zile, realitatea copilului este ca el sau a ucis-o emotional pe mama. Si, desigur, uciderea mamei ar fi cea a copilului viata imposibila asa cum el sau ea nu poate trai fara un parinte.

Mostenirea pentru copil este aceea ca forta vietii sale o ameninta pe mama, ceea ce este echivalent cu copilul experimentand ca „viata mea ameninta viata mea. „Orice din interior, chiar si ceva bun, devine rau si distructiv daca este exprimat.

Singura speranta este sa pastrezi totul in interior si invizibil. Prin urmare, copilul sufera izolandu-se pentru a evita o privarea si mai devastatoare – pierderea relatiei cu mama. Din pacate, acest lucru lasa copilul cu un o foame uriasa care nu poate fi satisfacuta, o foame care este proiectata asupra mamei, care este atunci vazuta ca un devorator. Si o mama care de fapt devoreaza face acest lucru si mai real si infricosator.

Bibliografie

Elinor Greenberg, Ph. D. , Borederline, Narcissistic and Schizoid Adaptations

Gary Yontef, Psychotherapy of Schizoid Process