De ce sa citesti acest articol?

Ti-ai pus vre-odata intrebari de genul:

• Cine sunt eu? Cine sunt eu cu adevarat?
• Imi traiesc propria viata sau implinesc asteptarile celorlalti?
• Au fost momente in care m-am pierdut pe mine?
• Este posibil sa devin intreg din nou?

Daca da, te invit sa citesti acest articol. Te poate ajuta te intelegi mai bine.

O sa sa fac un rezumat al ideilor despre trauma de identitate prezentate de Vivian Broughton in cartea sa “Becoming your true self, a handbook for the journey from trauma to healthy autonomy” si pe site-ul ei.

Pentru a intelege ce este trauma de identitate voi prezenta mai intai cateva din ideile ei despre ce este trauma, care este diferenta dintre stres inalt si trauma, ce se intampla cu psihicul nostru in momentul experientei traumatice, si ce se intampla cu psihicul nostru dupa momentul traumatic.

Citeste si articolul:”Ce este identitatea si cum se formeaza ea?”

Ce este Trauma psihica?

Vivian (2006, p.11 ) defineste trauma folosind 4 cuvinte cheie:

• Coplesire: situatia este perceputa ca fiind complet coplesitoare si ne pierdem capacitatea de autorelglare corporala si psihica
• Neputinta: experienta noastra este de totala neputinta
• Pericol: ne este teama ca nu vom supravietui situatiei. Ne simtitm ca si cum intreaga noastra existenta este in pericol
• Splitare: psihicul se spliteaza de experienta devastatoare ca o ultima incercare de supravietuire

Orice eveniment care indeplineste toate aceste criterii in experienta victimei este o trauma.

Diferenta dintre stresul ridicat si trauma

O situatie devine trauma, spune Vivian, cand resursele noastre de a gestiona stresul esueaza.

Gestionam stresul prin hiper-mobilizarea resurselor corpului nostru, o ridicata stare activa care implica inundarea corpului cu hormoni de stres, cresterea frecventei cardiace si a nivelului de energie pentru a sustine actiuni extreme, cel mai frecvent numite actiuni de“lupta sau fuga”. Cu cat stresul este mai mare cu atat mobilizarea este mai mare.

Noi putem functiona intr-o stare de mobilizare mare doar pentru scurt timp. Stresul asupra sistemului fizic si asupra sistemului psihic este foarte mare si unde continua o astfel de hiper-mobilizare poate deveni intr-un final periculoasa pentru viata noastra: de ex inima poate sa cedeze. La un moment dat, inainte ca sistemul psihosomatic (minte/corp) sa “pocneasca” destul de brusc intra intr-o stare de hipo-mobilizare, o stare foarte joasa de activitate; acesta este punctul in care intram in starea de trauma. Starea de trauma este in sine o strategie de supravietuire.

In starea de stres ridicat reactia naturala este de lupta sau fuga. Nu suntem complet neputinciosi. Putem face ceva: ne putem lupta sau putem fugi. In starea de trauma noi suntem complet neputinciosi si sistemul minte/corp se preda,esueaza si devine neputincios. Se resemneaza. Ultimul mod de incercare de supravietuire al corpului este sa retraga energia si resursele in centrul corpului pentru a tine in viata organele vitale (inima, rinichii, etc.), organele din noi fara de care nu putem trai. Aceasta situatie este despre supravietuire, viata si moarte, si toate resursele sunt folosite pentru a supravietui pericolului indiferent de costuri. Reactia este cunoscuta sub denumirea: “ingheata si fragmenteaza”. “Ingheata” este imobilitate tonica, esecul, si fragmentarea este procesul in care psihicul se spliteaza de experienta intolerabila prin disociere de realitatea prezenta impingand-o in inconstient.

Citeste si articolul: Stres – factori, reactii, recomandari

Splitarea Sinelui dupa trauma

Primul mijloc de splitare a experientei este prin disociere: mintea si corpul se deconecteaza de ceea ce se intampla si de experienta emotionala si psihologica implicata.

In viata noastra de zi cu zi noi ne disociem frecvent pentru a ne concentra pe altceva, de exemplu cand cineva vorbeste cu noi dar noi vrem sa fim atenti la o anumita activitate. Si este sanatos asa.

In momentul cand are loc trauma disocierea este automata, in afara controlului nostru protejand-ne pe noi de intolerabila experienta a traumei, trimitand-o in inconstient. Uneori starea de disociere este experimentata ca fiind separati de corpul nostru, in afara sinelui nostru, suspendati. In acest moment apare un nou sine, sinele supravietuitor. Acest sine este preocupat sa evite contactul cu trauma. Caracteristica initiala a sinelui supravietuitor este aceasta stare de transa, dar peste ore, zile, saptamani si luni de la trauma sinele supravietuitor cauta sa dezvolte strategii si structuri care sa garanteze ca experienta traumei o sa stea in afara contientei nostre. Aceste strategii si structuri vor deveni in timp din ce in ce mai sofisticate, subtile si organizate formand multe activitati zilnice si in final ne vom gandi la noi in termeni de cine suntem. Splitarea psihicului devine  din ce in ce mai structurata si fixa. In diagrama de mai jos este prezentata structura splitata a sinelui dupa o experienta traumatica.

Ce se intampla dupa trauma?

• Noi putem sa ne accesam partea sanatoasa cand ne simtim in siguranta
• Cand trauma este agatata structura noastra de supravieturie preia controlul
• Partea traumatizata este inghetata in timp si cauta continuu oportunitati pentru exprimare si completare (prin re-declansare)

Citeste si articolul: Trauma si tulburarea de stres posttraumatic 

Diferite tipuri de traume psihice

1. Evenimente naturale
2. Trauma de relatie
   • Traume de violenta
   • Traume sexuale
   • Traume timpurii
   • Trauma de iubire
   • Traume familiale, culturale (ale unui intreg sistem)
   • Trauma de identitate

Trauma de identitate

Trauma de identitate este pierdera sinelui care coincide cu prima splitare prilejuita de trauma de iubire ; o renuntare la sinele nostru sanatos pentru a gasi un pic de conexiune cu mama.

Trauma de iubire este trauma care apare cand copilul nu gaseste o conexiune iubitoare cu mama sa.

Procesul de splitare a traumei de iubire este experimentat ca o pierdere a identitatii. Aceasta pierdere a identitatii este denumita trauma de identitate. Bebelusul este fortat sa isi spliteze identitatea pentru a supravietui traumei de iubire si pentru a avea ceva conexiune cu mama sa.

Citeste si articolul: Traumele psihologice

Identificare vs. Relatie

Identificarea este strategia primară de supraviețuire a traumei identității. Copilul este forțat să se identifice cu dorintele și nevoile mamei și crește până la maturitate, cunoscându-se numai prin identificarea cu nevoile și dorințele altora, prin reflectarea modului în care alții îl percep.

Este important să ne dăm seama că aceasta nu este o relație. Identificarea este complet diferită de a fi în relație reală cu o altă persoană. Identificarea este o formă de proiectare a identității mele în ochii altcuiva … făcând din percepția celuilalt despre mine adevarul despre identitatea mea.

Deoarece relația reală este imposibilă. Relația reală poate să vină numai dintr-un sine puternic și sănătos, iar un sine sănătos puternic este cel care deține sinele său „doritor”. Acest lucru vine din rezolvarea traumei de identitate a cuiva.

Ce este de facut?

Iesirea din trauma se face pas cu pas. Este un proces ce nu poate fi grabit si numai tu poti sa stii pentru ce anume esti pregatit la un moment dat.

Parerea autoarei si de asemenea este si parerea mea ca pentru a iesi din trauma avem nevoie de suport specializat, suport din partea unui psihoterapeut.

Primul pas in calatoria de vindecare este constientizarea traumei.

Despre vindecare

Tu esti in control in procesul tau de vindecare.

Nimeni nu poate sa iti vindece trauma in locul tau. Tine de tine sa iei decizia de a te vindeca si de a cauta suport si ghidaj de la un psihoterapeut.

Vindecarea nu inseamna ca vatamarea nu a existat niciodata. Inseamna ca vatamarea nu iti mai controleaza viata.

Citeste si articolul: Vindecarea traumei psihologice

Ce inseamna sa fim conectati cu Sinele nostru sanatos?

Dupa o trauma capacitatea noastra de a functiona din sinele nostru sanatos este afectata. Putem functiona din sinele nostru sanatos cat timp ne simtim in siguranta. In momentul in care nu ne mai simtitm in siguranta sinele nostru supravietuitor preia controlul. Nu avem control constient asupra acestui proces. Este inconstient si reactiv acest proces. Pana cand ne vom spori gradul de constientizare ale strategiilor noastre de supravietuire concentrandu-ne in mod intentionat spre rezolvarea traumei nu suntem in controlul nostru, nu suntem noi insine pentru ca in situatii de pericol instinctele de supravietuire preiau controlul.

Vivian spune ca…

a fi conectati cu sinele nostru sanatos inseamna:

• de obicei ne simtim bine
• putem respira usor
• putem percepe realitatea, asa cum se intampla cu adevarat in prezent
• ne simtim puternici si relaxati
• daca ni se pune o intrebare, putem gandi clar si putem raspunde in mod corespunzator
• ne putem exprima in mod clar
• putem simti emotii clare adecvate situatiei
• putem descrie in mod clar si definim ceea ce simtim
• putem fi in contact bun cu o alta persoana fara a ne pierde
• ne simtim responsabili de noi insine
• ne simtim autonomi
• avem capacitatea de auto-reflectie si de auto-cunoastere
• avem capacitatea de a fi morali si etici in gandirea si comportamentul nostru
• suntem interesati de adevar si de realitate asa cum este, nu de idealizare sau de fantezare nerealista
• comportamentul nostru este adecvat situatiei
• gandirea noastra este clara si putem lua decizii sanatoase
• putem avea relatii bune
• putem recunoaste cand o relatie este nesanatoasa sau nu este buna pentru noi si sa o dizolvam fara rusine sau vina
• suntem deschise si disponibile pentru contact si conectare
• pot sa ramana prezenti in situatii intime fara despicare
• putem simti o gama de emotii care sunt raspunsul sanatos la evenimentele actuale
• sentimentele de vinovatie si / sau de rusine sunt sanatoase si se raporteaza la circumstantele reale actuale
• putem pastra o amintire buna a trecutului
• putem ramane in prezent

Sa ne punem pe noi insine pe primul loc

Integrarea splitarii psihologice care a aparut in urma experientei traumatice inseamna sa facem din asta o prioritate …sa ne punem pe primul loc. Noi toti avem o responsabilitate de a ne pune pe noi insine pe primul loc si pas cu pas sa facem mai mult contact iubitor cu sinele nostru.

Iubirea pentru sine, suficienta cat sa ne permita sa ne punem pe noi pe primul loc, nu este egoism, nici autoacaparare narcisica sau obsesie fata de noi insine. Acestea sunt modalitati de supravietuire ale unei persoane care nu poate sa se iubeasca pe sine din cauza traumei experimentate din relatia cu mama.

Iubirea de sine este innascuta, naturala, sanatoasa. Nu putem sa iubim cu adevarat pe cineva daca nu ne iubim pe noi insine. Pentru a putea ave o relatie iubitoare cu altcineva este nevoie sa avem o relatie iubitoare cu noi insine. Pentru a putea sa respectam pe altcineva este nevoie sa ne respactam mai intai pe noi insine. Pentru a putea avea incredere in cineva este nevoie mai intai sa avem incredere in noi insine.

Integrarea are ca rezultat posibilitatea de a te pune pe primul loc intr-un mod clar si onest. Inseamna sa intelegi ca nu poti sa vindeci traumele parintilor tai. Nimeni nu poate vindeca traumele nimanui. Tot ce putem face este sa ne vindecam pe noi insine.

Trauma si splitarea psihologica distruge aceasta abilitate de a ne iubui pe noi insine si integrarea splitarii este un mod de a ne regasi pe noi insine . Este un proces al descoperirii cine suntem noi cu adevarat.

Il poti urmari in filmuletul de mai jos pe Franz Ruppert vorbind despre trauma intr-un interviu realizat de Institutul pentru Studiul si Tratamentul Traumei (ISTT):

Bibliografie:

Broughton , Vivian, 2017, Becoming your true self, a handbook for the journey from trauma to healthy autonomy, Green Balloon Publishing, Steyning, UK

Broughton , Vivian, ”What does it mean to be in our ‘healthy self”,

cuvant cheie: trauma