Intelegerea personalitatii borderline
mimiandeunice.com
Pentru persoana care sufera de tulburare de personalitate borderline o mare parte din viata este un carusel emotional salbatic fara vre-o destinatie evidenta. Pentru cei care iubesc sau traiesc cu o astfel de persoana viata poate parea la fel de salbatica, lipsita de speranta si frustranta.
Conform cu DSM IV diagnosticul de Tulburare de personalitate borderline contine noua criterii din care cinci trebuie sa fie obligatoriu prezente pentru punerea diagnosticului:
Diagnosticul de Tulburare de Personalitate Borderline
- Eforturi frenetice de evitare a abandonului real sau imaginar
- Relatii interpersonale intense si instabile
- Lipsa unui sentiment clar al identitatii
- Impulsivitate in comportamente potential autovatamatoare, cum ar fi abuzul de substante, furtul din magazine, sofat neglijent, mancat compulsiv
- Amenintari sau gesturi suicidare recurente sau comportamente de automutilare
- Schimbari de dispozitie severe si o reactivitate extrema la stresul situational
- Sentimente cronice de gol interior
- Manifestari frecvente si inadecvate ale furiei
- Sentimente trecatoare de absenta a realitatii sau paranoia in situatii de stres.
Citeste si articolul:”Despre narcisism si tulburarea de personalitate narcisica”
Radacinile sindromului borderline
Teorii ale dezvoltarii privitoare la cauzele tulburarii de personalitate borderline:
Acestea se focalizeaza pe interactiunile delicate dintre copil si persoana de ingrijire, mai ales in primii ani de viata.
Conform cu Personality Adaptations, (Stewart, Ian, Joines Vann) problema principala de dezvoltare a persoanei cu tulburarea de personalitate borderline este fie absenta fie dificultatea experientelor parentale in sustinerea sa ca si copil pentru ca el sa se desprinda si sa cunoasca lumea. In timpul acestei faze, copilul experimenteaza doua dorinte complementare: una este cea de a se intoarce la simbioza originara cu parintele si de a fi ingrijit complet si cealalta este dorinta de a deveni autonom, de a se indeparta de parinte atunci cand simte nevoia si de a fi liber sa faca ce-si doreste. Aceste doua dorinte sunt in competitie si duc la o cantitate mare de frustrare pentru copil si pentru parinte. Copilul vrea ca parintele sa faca ce trebuie, dar nimic din ceea ce face acesta nu este ceea ce trebuie.
In dezvoltarea sanatoasa, parintele este disponibil in mod adecvat si rabdator, iar in timp, copilul invata sa se desprinda de parinte si sa se intoarca pentru a se „alimenta” si pentru a impartasi ceea ce a descoperit in perioada de separare. Copilul incepe sa se simta sigur pe el in a iesi in lume pentru ca el stie ca, oricand este obosit, infometat, singur sau bolnav, el se poate intoarce pentru a fi ingrijit. Incet-incet, copilul invata sa aiba imaginea parintelui in minte in perioada in care este separat. Cand imaginea incepe sa se incetoseze, el se intoarce pentru a o reimprospata. Cu timpul, copilul este in stare sa retina imaginea in mod constant, si internalizeaza un sentiment ca parintele este acolo pentru el neconditionat. Copilul de asemenea gaseste o mare placere in a cunoaste lumea mai larga.
In cazul dezvoltarii borderline, fie parintele nu este disponibil datorita absentei sau imbolnavirii parintelui sau copilului, sau are dificultati in a tolera copilul care se desprinde, astfel incat copilului ii este frica sa se aventureze in exterior. Parintele ar putea sa recompenseze copilul pentru ca el sa fie dependent si agatat si sa-l pedepseasca sau sa se indeparteze de el atunci cand incearca sa se separe. Ca rezultat, copilul incepe sa gandeasca despre sine ca fiind „bun” cand este dependent si agatat si ca fiind „rau” atunci cand se indreapta intr-o directie autonoma. Prin urmare, procesul normal si sanatos de dezvoltare este inversat. Copilului ii este frica sa nu piarda parintele atunci cand se aventureaza in exterior. Din moment ce nu au fost inca experimentate pierderi, o pierdere pare imposibil de gestionat. De aceea persoanele borderline sunt atat de agatate de stresurile de separare. Pentru persoana borderline, daca nu poate vorbi cu o anumita persoana sau sa se vada cu ea, acea persoana inceteaza sa mai existe pentru ea. Din moment ce copilul nu a fost sustinut in incercarile sale de a se aventura in exterior, nu exista un sentiment ca ar cunoaste lumea. De fapt, individul se simte incompetent pentru a face fata unor sarcini pe care altii le-ar considera normale pentru persoane mature. Dupa cum este mentionat mai devreme, reprezentarea internalizata a parintelui este scindata: o parte fiind „Intru totul buna”, recompensand persoana pentru dependenta, si cealalta parte fiind „Intru totul rea”, indepartandu-se si devenind punitiva in raspuns la incercarile copilului de separare si individuare.
Persoanele cu tulburare borderline functioneaza pe un continuum de la cel mai mult la cel mai putin disfunctional. Indivizii cu functionalitate mai buna la tulburarea borderline vor tinde sa le fie frica de abandon si sa se agate de relatii ca o aparare impotriva acelei pierdere. Indivizii cu functionalitate mai mica vor tinde sa le fie frica de a fi inghititi, si vor fi maniosi pe ceilalti pentru a preveni acest fenomen. Ambii vor folosi si celalalt sistem de aparare din cand in cand, dar in mod normal vor fi Inclinati spre unul din ele. Cand se vor indeparta prea mult, se vor agata. Cand se vor apropia prea mult, se vor infuria.
Comunicarea cu tulburarea de personalitate borderline
In cartea „Te urasc, nu ma parasi” autorii propun o metoda coerenta, structurata, de comunicare cu persoanele borderline: sistemul SET-UP (Sprijin, Empatie, Adevar – Intelegere, Perseverenta).
Etapa S a acestui sistem – Sprijin – inseamna afirmarea ingrijorarii personale :
De ex. Eu sunt sincer ingrijorata in legatura cu ceea ce simti!
Etapa E –Empatia – inseamna recunoasterea emotiilor haotice a persoanei borderline
De ex. Cat de ingrozitor trebuie sa te simti!
Etapa T – Adevarul – subliniaza ca persoana borderline este responsabila pentru viata ei si ca incer carile de ajutor ale celorlalti nu pot inlocui aceasta responsabilitate primara.
Exemplu preluat din „Te urasc, nu ma parasi” (pag.153)
Cazul Rich
Rich: Presupun ca iubesc prea mult! spunea Rich descriind problemele cu iubita sa.
Era un barbat de 30 ani, divortat, care avusese o serie de relatii dezastruoase cu femeile. Se agatase obsesiv de aceste femei, acoperindu-le cu daruri si atentie. Prin ele se simtea intreg, viu, implinit. Dar le cerea, ca si celorlalti prieteni, supunere totala. In acest fel simtea ca detine controlul nu doar asupra lor, ci asupra propriei sale existente.
Se supara cand aceste femei actionau independent. Le lingusa, insista, ameninta. Pentru a suprima omniprezentul sentiment de vid interior, el incerca sa ii controleze pe ceilalti; daca acestia refuzau sa se opuna dorintelor lui, Rich devenea grav deprimat si isi pierdea controlul. Recurgea la alcool si droguri pentru a-si recapata sensul existentei sau autenticitatea.
Uneori provoca batai sau se taia cand se temea ca pierde contactul cu senzatiile sau emotiile sale. Cand furia si durerea nu mai produceau modificari se combina cu o alta femeie care il percepea drept „un neanteles” ce are nevoie doar de „iubirea unei femei de treaba”. Dupa care tot procesul se relua de la capat.
Rich nu era constient de dilema sa, insistand ca intotdeauna este „vina scorpiei”. Isi alunga prietenii pe motiv ca nu le pasa de el ori nu il intelegeau – acestia nu erau capabili sa ii transmita Sprijin sau Empatie. Femeile cu care intra in relatie erau initial intelegatoare, dar le lipsea componenta Adevar
Rich avea nevoie sa fie confruntat cu toate cele trei aspecte.
In aceasta situatie mesajul:
Sprijin – ar fi transmis grija pentru Rich
Empatie – ar fi acceptat fara critici sentimentul lui Rich ca „iubea prea mult” dar si sentimentul lui de vid interior precum si nevoia de a il umple.
Adevar – ar fi incercat sa arate tiparele din viata lui Rich care pareau ca se repeta la nesfarsit. De asemenea acesta l-ar fi ajutat pe Rich sa vada ca foloseste femeile la fel cum o facea cu drogurile si cu automutilarea – ca pe obiecte sau manevre de ameliorare a amortelii si pentru a se simti intreg.
Atat vreme cat Rich continua sa caute in afara lui multumirea interioara, el va ramane frustrat si dezamagit deoarece nu poate controla fortele exterioare, in special pe ceilalti, asa cum se poate controla pe sine.
Demi Lovato reda in melodia „Te urasc, nu ma parasi” durerea personalitatii borderline.
Te urasc, nu ma parasi
Hei, da, da
Te urasc, nu ma parasi
Simt ca nu pot respira
Tine-ma in brate … nu ma atinge
Si vreau sa ma iubesti
Dar am nevoie sa ai incredere in mine
Stai cu mine, elibereaza-ma
Dar eu nu pot da inapoi. Nu, eu nu pot nega
Ca stau acum pentru ca nu ma pot decide
Sunt confuza si speriata. Sunt ingrozita de tine
Pentru ca te iubesc cand ma saruti
Sunt bucati, tu ma completezi
Dar eu nu pot da inapoi. Nu, eu nu pot nega
Ca stau acum pentru ca nu ma pot decide
Sunt confuza si speriata. Sunt ingrozita de tine
Recunosc ca sunt in si afara capului meu
Nu asculta un singur cuvant din ce am spus
Asculta-ma inainte de a fugi
Pentru ca nu pot lua aceasta durere, Nu!
Sunt dependenta de nebunie
Sunt fiica tristetii
Am fost aici de prea multe ori inainte
Am fost abandonata si acum mi-e frica
Nu ma pot descurca cu o alta cadere
Sunt fragila, esuata pe un tarm
Ei m-au uitat, nu ma vad…
Cand ei ma iubesc, ei ma parasesc
Recunosc ca sunt in si afara capului meu
Nu asculta un singur cuvant din ce am spus
Asculta-ma inainte de a fugi
Pentru ca nu pot lua aceasta durere, Nu!
Te urasc, nu ma parasi
Te urasc, te rog sa ma iubesti.
Bibliografie:
Te urasc, nu ma parasi, Jerold J. Kreisman, Hal Straus
Personality Adaptations, Stewart, Ian, Joines Vann
psiholog Brasov