De ce doare atat de mult respingerea?


 

Trauma de respingere

trauma de respingere

pixabay.com

 

Asa cum oamenii pot fi raniti fizic, pot fi raniti si psihic. Atunci cand o persoana nu are suficiente resurse sa faca fata unui eveniment traumatizant atunci apare trauma. Bebelusul cand vine pe lume are resurse limitate de a face fata singur lumii in care a venit. Acesta are nevoie de protectie, empatie, grija pentru a se dezvolta sanatos.

Atunci cand parintii sunt la randul lor raniti si rectioneaza fata de bebelusul lor din propriile rani, acestia il ranesc pe bebelus. Majoritatea oamenilor nu au intentia de a isi rani copiii, insa, daca nu sunt constienti de propriile rani si nu au grija de ele, prin comportamentul lor defensiv ii vor rani pe copii. Bebelusul nu are capacitatea de a se proteja de comportamentele parintilor sai.

Trauma de respingere se formeaza în relație cu unul dintre parinti. Fie ca acesta nu a stiut sa ne arate iubirea, fie ca era un parinte critic, fie ca acesta suferea de trauma de respingere comportamentul acestuia ne-a determinat sa ne simțim respinsi.

Copilul devenit adult va duce cu sine aceasta trauma in mod inconstient in relatiile sale cu lumea. El insusi se va respinge pe sine si ii va respinge pe ceilalti in acelasi mod in care s-a simtit el respins in copilarie. De asemenea se va teme sa nu fie respins. Va evita sa se ataseze prea tare de alti oameni, se va simti anxios atunci cand primeste prea multa atentie. O astfel de persoana se va judeca pe sine foarte aspru.

 

Lise Bourbeau despre trauma de respingere

 

Respingerea este o rana foarte profunda, deoarece cel care sufera din cauza ei se simte respins in fiinta lui si mai ales in dreptul sau de a exista. Apare foarte devreme in viata unei persoane, in copilaria foarte mica, uneori chiar din perioada intrauterina.

 

Rana de respingere il face pe cel care o poarta sa creada ca, daca traieste in lumea lui, nu va mai suferi, deoarece nu se va respinge pe sine si nu va mai fi respins de ceilalţi. De aceea i se întampla des, cand este intr-un grup, sa nu vrea sa participe si sa se faca invizibil. Se retrage in carapacea lui.

 

Caracteristici ale ranii de RESPINGERE

 

Activarea ranii: din momentul conceperii pana la varsta de un an. Nu simţi ca ai dreptul de a exista. Se activeaza in realaţia cu parintele de acelasi sex cu tine.

Masca: fugar

Parinte: de acelasi sex

Corpul: contractat, subţire sau fragmentat

Ochii: mici, tematori, sau impresia de masca în jurul ochilor

Vocabular folosit: „nul”, „nimic”, „inexistent”, „a disparea”

Caracter: Detasat de material. Perfectionist. Intelectual. Trece de la etape de mare iubire la faze de ura profunda. Nu crede in dreptul lui de a exista. Dificultati sexuale. Se crede nul, fara valoare. Cauta singuratatea. Este sters. Are capacitatea de a se face invizibil. Gaseste diverse mijloace de a fugi. Pleaca in astral cu usurinta. Se crede neinteles. Are dificultati in a-l lasa sa traiasca pe copilul sau interior.

Cea mai mare teama: panica

Alimentatie: lipsa poftei de mancare din cauza emotiilor sau a fricii. Portii de mancare mici.

Pentru a fugi: zahar, alcool sau droguri. Predispus la anorexie.

 

Teama de respingere ca mecanism de supravietuire

 

Teama de respingere este din punctul meu de vedere teama de a nu retrai trauma respingerii. Teama de respingere este un mecanism de protectie pe care l-a construit in interior o persoana care a suferit de trauma de respingere. Teama de respingere o va ajuta sa supravietuiasca. Insa, ulterior, cand devine adult, teama de respingere o poate bloca in a avea o viata plina, de a simti ca isi traieste viata din plin.

O persoana adulta care are o trauma de respingere se poate simti izolata si singura chiar si atunci cand se afla printre alti oameni. Ii va fi greu sa se conecteze cu ei. Poate sa simta ca nu apartine. Isi poate dori o relatie de cuplu si fie ii va fi greu sa intre intr-o relatie, fie daca intra intr-o relatie ii va fi greu sa se deschida. Partenerul poate sa interpreteze aceste retrageri ale sale ca o lipsa a sa si sa iasa din relatia cu acesta. Aceasta teama de respingere poate fi interpretata de alti oameni ca o respingere a lor si sa evite contactul cu oameni care sufera de trauma de respingere.

 

Citeste si articolul Teama de abandon

 

Cum se vindeca trauma de respingere?

 

Persoana care are o trauma de respingere, la randul ei se respinge pe sine, respingand durerea. Vindecarea traumei inseamna trecerea prin durere si imbratisarea ei (intr-un cadru securizant, in cabinetul terapeutului). Eliberarea si intelegerea durerii sunt cheia vindecarii.

Vindecarea nu inseamna ca nu o sa mai simta niciodata durere, inseamna ca trauma nu o sa ii mai controleaza viata.

Psihoterapia este o psihoterapie de lunga durata. Cu cat o rana este mai timpurie cu atat mai mult timp este necesar pentru vindecare.

Vindecare ranii de respingere poate fi o calatorie de durata, o calatorie in interior in care persoana ranita invata sa se iubeasca pe sine, sa se accepte, sa isi accepte ranile si sa le exprime.

“Respingerea este o durere sfasietoare care necesita timp si efort pentru a se vindeca. Este nevoie sa oferiti dragoste copilul interior ranit. Tratați-va sentimentele ranite cu blandete si nu cu autocritica.” (Susan Griffith Anderson)

Recomandari de la psihologul Guy Winch

 

Psihologul Guy Winch impartaseste cateva idei, sfaturi practice despre cum poate o persoana sa aiba grija de sine stiind ca are aceasta suferinta.

Respingerea este cea mai comuna rana emotionala pe care o poate simti o persoana in fiecare zi. Riscul de respingere este limitat de marimea cercului social, a grupului de prieteni.

Astazi, datorita comunicatiilor electronice, a platformelor de social media si a aplicatiilor de intalniri, multa lume este conectata la mii de oameni dintre care oricare ar putea ignora postarile personale, chat-urile, textele sau profilurile de intalniri si in felul acesta sa trezeasca sentimente de respingere.

Pe langa aceste tipuri de respingeri minore, o persoana in continuare poate sa ramana vulnerabila la respingeri grave si mai devastatoare. Atunci cand sotul sau sotia iese din relatie, cand o persoana este concediata de la job sau respinsa de prieteni, ostracizata de familiile pentru alegerile personale de viața, durerea resimtita poate fi absolut paralizanta.

Indiferent daca respingerea pe care o intalneste cineva este mare sau mica, un lucru ramane constant – intotdeauna doare si, de obicei, doare mai mult decat se asteapta.

Intrebarea este, de ce?

Cele mai mari daune cauzate de respingere, de obicei sunt autoinduse. Atunci cand stima de sine sufera cel mai mult, tendinta oamenilor este de a o deteriora si mai mult.

Raspunsul este ca – creierul este conectat astfel incat sa raspunda in acest fel. Cand oamenii de stiinta au plasat oamenii in aparate RMN si le-au cerut sa isi reaminteasca o respingere recenta, au descoperit ceva uimitor. Aceleasi zone ale creierului devin activate atunci cand experimentam respingerea ca atunci cand experimentam dureri fizice. De aceea chiar si mici respingeri ranesc mai mult decat credem noi, deoarece ele provoaca durere la propriu/ fizica (desi emotionala). Dar de ce creierul este conectat astfel?

Psihologii evoluționisti cred ca totul a inceput in perioada cand oamenii traiau in triburi si se ocupau de vanatoare. Respingerea a servit ca o funcție vitala in trecutul evolutiv al omenirii. În trecut daca vanatorul era alungat din trib era asemanator cu o sentința de moarte, deoarece era puțin probabil sa supravietuiasca singur.

Psihologii evolutionisti sustin ca creierul a dezvoltat un sistem de avertizare timpurie pentru a ne avertiza cand eram expusi riscului pentru ostracizare. Deoarece a fost atat de important sa atragem atentia, cei care au experimentat respingerea ca fiind mai dureroasa au castigat un avantaj evolutiv – au fost mai predispusi sa-si corecteze comportamentul si, in consecința, sa nu fie alungati din trib.

Desigur, durerea emotionala este doar una dintre caile prin care respingerea influenteaza starea de bine. Respingerile afecteaza, de asemenea, starea de spirit si stima de sine, duc la furie si agresiune si destabilizeaza nevoia de a aparține.

Din pacate, cele mai mari daune cauzate de respingere sunt, de obicei, autoinduse.  Intr-adevar, reactia naturala a unei persoane care se simte respinsa de un partener la o intalnire nu este doar de a isi linge ranile, ci tinde sa devina autocritica. Cu alte cuvinte, exact atunci cand stima noastra de sine sufera cel mai mult, o deterioreaza si mai mult. A face acest lucru este emoțional nesanatos si psihologic auto-distructiv.

Vestea buna este ca exista modalitați mai bune si mai sanatoase de a raspunde la respingere, lucruri pe care persoana care se simte respinsa le poate face ca sa reduca raspunsurile nesanatoase, pentru a isi calma durerea emoționala si pentru a isi reconstrui stima de sine. Iata cateva dintre ele:

 

Sa devina bland/a fata de propria persoana si mai putin autocritic/a

 

Tentatia este mare atunci cand o persoana se simte respinsa sa inceapa sa sse critice foarte aspru. De exemplu in urma unei intalniri cu un potential partener/a persoana care se simte respinsa sa isi spuna: sigur ca nu i-a placut de mine… de ce i-ar placea… ca sunt gras/a, urat/a, neinteresant/a, sunt o ratata/ un ratat, etc.

Nu este asa! Este important ca persoana sa fie blanda cu ea insasi.

 

Sa nu ia respingerea personal

 

O alta greseala obisnuita pe care o persoana care se simte respinsa sa o faca este sa presupuna ca o respingere este personala atunci cand nu este. Cele mai multe respingeri, fie ele romantice, profesionale sau chiar sociale, se datoreaza „potrivirii” si imprejurarilor. Trecand printr-o cautare exhaustiva a deficientelor proprii, într-un efort de a înțelege de ce nu a „funcționat” nu este doar inutil, ci înselator.

 

Sa isi intareasca stima de sine

 

Cand stima de sine este lovita, este important ca persoana care se simte respinsa sa isi aminteasca resursele pe care le are, tot ceea ce are ea de oferit.  Cea mai buna modalitate de a creste sentimentele de auto-valoare dupa o respingere este sa isi afirme aspecte pe care le stie ca sunt valoroase. Sa faca o lista cu cinci calitați pe care le are (de exemplu, ca este o persoana susținatoare sau disponibil din punct de vedere emotional), un bun prieten (de exemplu, loiala sau ca stie sa asculte) un angajat bun (de exemplu, ca este responsabila). Apoi, sa aleaga una dintre ele si sa scrie un paragraf sau doua despre motivul pentru care calitatea conteaza pentru ceilalti. Aplicarea primului ajutor emotional in acest mod o sa ii stimuleze stima de sine, o sa ii reduca durerea emotionala sio sa ii consolideze increderea.

 

Sa se conecteze cu grupurile sociale din care face parte

 

Prin urmare, persoanei care se simte respinsa ii poate fi de ajutor sa isi reaminteasca ca este apreciata si iubita, astfel incat sa se poata simti mai conectata.

Daca colegii de munca nu au invitat-o la pranz, sa iasa la o bautura cu membrii echipei de fotbal.

 

Respingerea destabilizeaza nevoia noastra de a aparține. Toti avem o nevoie fundamentala de a aparține unui grup. Cand vom fi respinsi, aceasta nevoie devine destabilizata, iar deconectarea pe care o simtim se adauga durerii noastre emotionale. Reconectarea cu cei care ne iubesc sau contactarea membrilor grupurilor la care ne simtim afinitate puternica si care ne pretuiesc si ne accepta s-a gasit ca amelioreaza durerea emotionala dupa o respingere. Senzația de a fi singura si deconectata dupa o respingere are totusi un impact adesea neglijat asupra comportamentului nostru …

 

Respingerea nu este niciodata usoara, dar stiind cum pot fi limitate daunele psihologice pe care le provoaca si cum poate fi reconstituita stima de sine atunci cand se întampla, asta o sa ajute persoana sa se recupereze mai devreme si sa mearga cu incredere atunci cand este timpul pentru urmatorul eveniment social.

Mai jos poti sa urmaresti discursul sau in cadrul conferintelor TED. Vizionare utila!

 

 

 

 

Guy Winch este psiholog, autor si vorbitor principal al carui carti au fost traduse in 23 de limbi. Prima sa conferinta TED, „Why We All Need to Practice Emotional First Aid,”, a fost vazuta de peste cinci milioane de ori.

 

PS. Daca ti-a placut articolul si ti-a fost de folos te rog sa il impartasesti si cu prietenii tai folosind butoanele de mai jos. Iti multumesc! 🙂